alexandranastase

 

 

Interesant…

 

La capitolul non- conventional…vizitati Antartica.

 

Go before it’s too late!

Fain!

 

“It doesn’t happen here, but it happens now”.

 

Acesta este sloganul unei campanii de constientizare demarata de catre Amnesty Elvetia, care am inteles ca se deruleaza in mai multe tari europene…

 

Realizarea este exceptionala, iar eficienta campaniei este garantata de brutalitatea imaginilor.

 

Asa da!

Fara alte cuvinte…

 

Sub sloganul "Când am bani şi o duc bine, nimeni nu se ia de mine" Realitatea TV a lansat campania "ŞMECHER DE ROMÂNIA". Fac o bază de date cu imagini surprinse cu cei care îşi pun bogăţia pe tapet. 

 

Nu stiu insa daca initiativa va incuraja sau va denigra fenomenul in cauza…

 

?

Cea mai mare problema a tarii noastre este data de locuitorii sai.

 

Daca stai si analizezi fiecare lucru care merge rau in tara asta gasesti 2 explicatii: locuitorii si istoria sa de popor slab, subjugat si pe alocuri pupincurist. Si cand zic pupincurist, nu ma refer la ideea interesului de stat, a demagogiei, pe care a promovat-o cu maiestrie pana si "mandrul" Hitler pentru ca asta presupune o deosebita inteligenta, o iscusinta a mintii cum rar gasesti la conducatorii unei tari. Ma refer la ideea de umilinta si supunere fara lupta, la ideea de "las’ ca merge si-asa"(a propos, ma omoara ideea asta de lenevie a mintii si a firii).

 

Dar sa revenim la romani. Bine zicea omul din popor vorba aia cu:

 

"Cine e harnic si munceste are tot ce isi doreste
Cine e lenes si chiuleste are tot asa

Deci, cine-i harnic si munceste,

Ori e prost ori nu gandeste."

 

Nu-i nevoie de sintaxa frazei pentru a intelege mintile care au gandit asta si cele care adera cu un zambet prostesc la ea. Sunt valori promovate de societatea noastra, iar realitatea asta nu mai poate fi negata. Cei care o neaga, inseamna ca inca nu o cunosc foarte bine si ar trebui sa mai astepte putin si o sa se convinga….:) …nu-i timpul pierdut…

 

Si sa zicem ca nu iti plac prea mult canationalii tai, cu toate ca toti prietenii tai sunt niste oameni destepti…Si acum imi dau seama ca toti au plecat din tara asta sau au in plan o evadare cat mai curand Oricum, asta e grupul ala restrans, cu care tu ai contact dar care nu reprezinta majoritatea si care, renunta sau refuza din start sa isi puna energiile intr-un focar de influenta pentru schimbare. E ideea de prosti, da’ multi. Iar aia mai rasariti se cufunda in carti…C’est domage!

Se spune ca nu simti lipsa unui lucru decat dupa ce il pierzi si poate atunci cand esti in strainatate incepi sa simti cat de simplu si frumos era la tine in tara. Nu neg total. NU am fost plecata niciodata mai mult de cateva luni, dar si atunci cand am plecat, am simtit nevoia sa bag capul in pamant, cu ciuda, de prea multe ori tocmai pentru ca eram roman.

In Milano, acum 2 ani, am ajuns in gara noaptea si trebuia sa prind un tren spre Zurich. Legatura mea nu mai era valabila si trebuia sa astept cam vreo 4-5 ore pana la urmatorul tren. M-am plimbat putin prin gara, incercand sa caut un ghiseu deschis si am observat cateva grupuri de tineri care nu pareau sa se grabeasca in nici o directie si am putut foarte usor sa ii ignor pana cand doi, din spatele meu spun, in romana: "Uite ba ce ghiozdan burdusit are asta. Hai sa i-l luam!!!". Am inghetat, nu pt ca aveau ce sa fure…era a patra zi pe drum si nu mai erau nici macar lucruri curate in ghiozdan, ce sa mai zic de lucruri valoroase… Dar eram acolo, la cateva mii de km distanta de casa, de care mi se facuse dor, dar romanii ma insoteau si aici, parca sa imi aduca aminte de ceva ce cred ca vroiam sa uit…

 

Inainte de asta, cand am ajuns in Venetia (un oras pe care visam sa il vizitez de vreo 12 ani, de cand mi-a aratat tata prima data harta) am urcat frumos in vaporas si ma bucuram de soare de apa de peste tot si atingeam un vis frumos. Pana cand aud o fluieratura tare si un glas care spune: "Marie, FA, vino fa ca pierdem trenul." Si mi-a picat din nou cerul in cap si am zis ca asa ceva nu se poate…

 

Si ultima la acest capitol este o secventa din Paris unde am intalnit o familie plimbandu-se prin Jardin des Tuileries…tatal explica frumos fiului sau istoria Gradinilor…Erau tare frumosi pana cand mama vede un semn "catre Champs Elysee" si striga: "Las-o dracu’ de istorie, vino sa faci aici poza ca sa vada colegii ca ai fost in Paris…"

Fara cuvinte, ma retrag cu o concluzie deloc originala dar pe care mi-o insusesc in momentul asta: "Frumoasa tara, pacat ca e populata."

Cat despre noi, daca ne resemnam si emigram sau nu formam o opinie publica coeziva, inseamna ca ne meritam tara asta asa cum este ea. Fara "vointa nationala" o tara nu va cunoaste progres- de la Manoilescu citire.

 

 

 

Pregatesc un test de limba franceza si, cand a cam pierit cheful de repetat le subjonctif, cand am obosit de Le monde diplomatique, am trecut la frunzarit si ca sa nu spun ca am luat pauza, au inceput muzica franceza si revistele slabute in limba franceza- destresare…

Pentru ca oricum lumea aceasta traieste prin simboluri, clar ea a devenit un exemplu a ceea ce inseamna curaj innascut sau, sa citam Elle: "Simbol pentru lupta impotriva mariajelor fortate".

Dincolo de simbolurile "comestibile" pe care le vand doamnele ce au scris articolul, ceea ce mi se pare deosebit este maturitatea copilului- pe care nu o doresc si altora de acceasi varsta, dar o maturitate la care femeile din societatea occidentala ajung poate in jurul varstei de 20 de ani…uneori…poate chiar mai tarziu.

 

Balanta este in aer…

 

Aici un fragment din articolul mentionat:

 

« Je sais
que tout a changé, confie Nojoud, depuis que j’ai osé dire non. Je suis
retournée à l’école, et aussi chez mes parents. Mon père ne nous frappe
plus, mes frères, mes soeurs et moi ; il s’intéresse à ce que je veux
faire plus tard… Et puis, je sais que deux autres petites filles ont
suivi mon exemple et ont demandé le divorce. Mes copines viennent me
voir dès qu’on leur parle de mariage. Je leur dis, viens, je t’emmène
au tribunal si tu veux ! »

 

 

Scurt metrajul face un portret foarte aproape de imaginea romanului, care buimacit de cat de mare este visul sau cel mare…asteapta ceva…si asteptarea asta il transforma in platitudine…

Mircea Vulcanescu, in "Dimensiunea romaneasca a existentei" spunea ca romanul actioneaza doar in ultimul moment, atunci cand isi da seama ca nu mai are incotro. Pana atunci, se bucura de comoditatea lucrurilor mici, cu care se amgeste ca isi consuma existenta in cel mai frumos mod posibil.

 

E o sosea pe care cu totii mergem. Unii pana la capat, altii pana la prima straduta pe dreapta…

Foarte multe evenimente din ultima perioada arata ca liberalismul in relatiile internationale scartaie foarte tare si se anunta o perioada in care realismul va deveni preeminent.

 

Unul dintre aspectele care prevestesc acest shift este dat si de posibilitatea anularii drepturilor de libera circulatie, de munca si studiu in Elvetia. Euroscepticii sa se felicite, euroscepticii romani sa se mai gandeasca o data. 

 

Campania a debutat de ceva vreme si pe data de 8 februarie va fi organizat un referendum prin care elvetienii sa raspunda cu ‘da’ sau ‘nu’ daca doresc ca cetatenii
tuturor celor 27 de state membre sa se bucure de dreptul de a munci si
studia in Elvetia.

 

Toata actiunea vizeaza in principal romanii si bulgarii si fara prea multe cuvinte…printurile vor exprima tot ceea ce eu nu am spus…

 

Dupa evenimentele din Italia din aceasta vara, dupa campania din Elvetia…ce mai putem spune cand vine vorba de branding de tara???

 http://www.pomegranatephone.com/

 

Te tine cu respiratia taiata pana la sfarsit.

 

Recomand sa se exploreze toate posibilitatile…pentru ca finalul se merita.

 

La capitolul ASA DA,

 

Respect!